Regula de pilotaj steril: ce este și cine trebuie să o folosească?

Regula de pilotaj steril este o reglementare federală privind aviația care a fost adoptată în 1981, după o serie de accidente apărute atunci când piloții au devenit distrași în timpul fazelor critice de zbor. Ceea ce știm că este "regula sterilă a cabinei" este descrisă în fragmentul de mai jos din Regulamentul federal al aviației, 1 4 CFR 121.542 - TAXE DE CREWMEMBER DE ZBOR (Partea 121 din regulamentul federal privind aviația are legătură cu cerințele de operare pentru operațiunile interne, de pavilion și suplimentare).

Această reglementare este aceeași cu cea de la 14 CFR 135.100 - Obligațiile membrilor echipajului de zbor (Partea 135 din regulamentele FAR reglementează cerințele de operare pentru operațiunile de la navă și la cerere și regulile care reglementează persoanele aflate la bordul acestor aeronave.)

Cine are nevoie să respecte această regulă

Atât operatorii din Partea 121, cât și cei din Partea 135 trebuie să respecte regula sterilă a cabinei, care limitează conversația neperformantă în timpul "fazelor critice de zbor" - taxi, decolare, aterizare și operațiuni sub nivelul de miez de 10 000 de picioare.

14 CFR 121.542 - TAXE DE CREWMEMBER DE ZBOR

(a) Niciun deținător de certificat nu solicită și nici un membru al echipajului de comandă nu poate îndeplini orice obligații în cursul unei faze critice de zbor, cu excepția sarcinilor necesare pentru exploatarea în siguranță a aeronavei. Obligațiile cum ar fi apelurile efectuate de companie pentru astfel de scopuri legate de siguranță, cum ar fi furnizarea de comenzi pentru bucătării și confirmarea conexiunilor pasagerilor, anunțurile făcute pasagerilor care promovează transportatorul aerian sau care indică interesele și completarea salariilor companiei și a înregistrărilor conexe nu sunt necesare pentru operarea în siguranță a aeronavei.

(b) niciun membru al echipajului de zbor nu poate să se angajeze și nici un comandant comandant nu poate autoriza nici o activitate în cursul unei faze critice de zbor care ar putea distrage orice membru al echipajului de comandă de îndeplinirea îndatoririlor sale sau care ar putea interfera în orice fel cu bunul îndeplinirea acestor sarcini. Activitățile precum alimentarea meselor, angajarea în conversații neesențiale în cabina de pilotaj și comunicările neesențiale între echipajele cabinei și ale cabinei de pilotaj și citirea publicațiilor care nu au legătură cu buna desfășurare a zborului nu sunt necesare pentru operarea în siguranță a aeronavei.

(c) În sensul prezentei secțiuni, fazele critice ale zborului includ toate operațiunile la sol care implică taxi, decolare și aterizare, precum și toate celelalte operațiuni de zbor efectuate sub 10 000 de picioare, cu excepția zborului de croazieră.

NOTĂ: Taxiul este definit ca "mișcarea avionului pe propria sa putere pe suprafața unui aeroport".

Doc. Nr. 20661, 46 FR 5502, 19 ianuarie 1981

Când se aplică regula de pilotaj steril

Potrivit unui raport întocmit de ASRS, care a analizat o serie de accidente în care piloții nu au aderat la regula sterilă a carlingii, aceste evenimente de neconformitate duc la incidente și erori cum ar fi:

• Deviații de abateri
• Cursuri de abateri
• Atacul pistelor
• Distragerea generală fără consecințe negative specifice
• Aterizări sau aterizări fără gol
• În apropierea coliziunilor din mijlocul aerului datorate neatenției și distragerii atenției.

Potrivit raportului ASRS, multe din povestirile pilot care au fost analizate ca urmare a acestor evenimente au inclus declarații ale piloților care admit că respectarea regulii sterile a carlingii ar fi putut împiedica incidentul sau accidentul.

În timp ce piloții care operează în cadrul părții 91 a FAR (de exemplu, aviația generală, de exemplu) nu sunt obligați să urmeze regula sterilă a cabinei, este o practică destul de obișnuită. Majoritatea piloților respectă regula (și trebuie să respecte regula) indiferent de tipul de operațiune.